Mesaj scris în data de 12 mai 2005 pe lista de discuții “Craiova Maxima”
Nimeni nu mai scrie pe lista de discuții Craiova Maxima… nici măcar certurile cu privire la paternitatea vreunui forum sau pagini web nu se mai arată! E simplu… Universitatea nu joacă nimic și a retrogradat, adică a ajuns acolo unde nu-mi închipuiam să ajungă vreodată, laolaltă cu Minerul Motru sau Building Vânju Mare. Iar eu am murit un pic.
Totuși, există o explicație mai mult sau mai puțin logică – pe lângă cele de ordin fotbalistic. Nu locuiesc în Craiova, însă în vizitele mele în oraș am constatat că, pe zi ce trece, Cetatea Banilor a ajuns un oraș mizerabil, înțesat de coate-goale și neisprăviți. După ce trenul trece prin câteva comune din marginea orașului, unde casele cu turnulețe sunt la mare preț iar gunoaiele sunt în armonie cu decorul sărăcios și câmpia prăfuită, după traversarea unei gări împuțite și plină de hoțomani – Craiova se arată a fi un oraș trist și sărman. Iar seara, pe străzile nesigure din oraș, apar personaje precum Costi Răducănoiu (fiul fostului prefect de Dolj) sau Iustin Covei (fiul unui judecător de la Curtea de Apel Craiova), care sparg capete sau jignesc pe oricine, fără ca nimeni să îndrăznească să-i oprească. Un semn al sărăciei spirituale din oraș este faptul că, după ce s-au lăsat călăriți 10 ani de un primar comunist și netot, craiovenii au ales un alt funcționar primitiv și grotesc – Antonie Solomon – să le fie administrator.
Așadar, echipa de fotbal ce-și zice “Universitatea” (deși nu mai are nici o legătură cu “știința” sau studiile universitare) n-ar putea încăpea decât pe mâinile unuia din afaceriștii locali – probabil că ați auzit de George Ilinca, Ilie “Pușcărie”, Genică Boerică, Paul “Valută”, Adrian Mititelu, Dinel Staicu etc. Iar dacă pe acești stimabili oameni de afaceri nu i-ar mai pasiona acest sport nobil, nici o grijă, abia așteaptă cuplurile Gigi Nețoiu – Gică Popescu sau Ilie Balaci – Nicu Gheară să pună mâna pe brandul “Universitatea”. Ce ironie – niște analfabeți patentați ajung patroni ai echipei pe nume “Știința”!
Astfel, la marginea acestui bidonville grotesc, mușcată de șobolani și asediată de netrebnici, Universitatea Craiova, echipă pe care am iubit-o și încă o iubesc, a murit cu zâmbetul pe buze. Iar eu simt cum o prăpastie imensă mi s-a deschis în inimă și nu știu cum s-o umplu, nu știu cum să mă vindec.