“Pe mine m-a dus prima dată tatăl meu la aeroportul Băneasa, cândva prin anii ’60, la un zbor de agrement de 30 de minute deasupra Bucureștilor, care costa 14 lei. Tot ce mai țin minte e că stewardesa era blondă, frumoasă și semăna cu Daniela (partenera lui Așchiuță). Mi-a dat o bomboană și pe urmă am vomat până la aterizare. De atunci zbor destul de des. La început zborul era un ritual, treceai prin aeroporturi strălucitoare, super curate, bărbați mirosind a colonii fine și tutun de pipă și femei ca zeițele romane, elegante și semănând cu actrițele în filmele lui Fellini. În avion parcă erai întâmpinat de Miss France, Miss Belgique sau Miss Italia care îți aduceau șampanie… și ajungeai plutind la destinație și în realitatea de zi cu zi.
De atunci numărul nostru a crescut de la 2 miliarde și ceva la vreo 7-8.
Aeroporturile s-au cam ponosit. Orly, cândva nelipsit în filmele cu Alain Delon sau Roger Moore, aduce binișor cu o autogară ceva mai spălată.
Bărbații eleganți se ascund în VIP Lounge și femeile sculpturale au fost înlocuite de tinere durdulii, cu coșuri și burta goală (măricică de la cheeseburgers) afară din nădragii baggy mototoliți (…).
La fel a crescut numărul de companii, au dispărut Sabena (de lângă Cărturești) și TWA și au fost înlocuite de companii low-cost, tramvaiele transportului aerian. A crescut și numărul de avioane. La Frankfurt, într-o zi senină, am putut număra 6 avioane în rând venind la aterizare.”
(comentariu postat de Filache pe blogul lui I.T. Morar “Morar & More”, 13 februarie 2009)