Month: August 2010

Posted on

Drumuri europene

Trebuie să recunosc, realitățile României contemporane încep să mă depășească. O nouă dovadă în acest sens este reclama de mai jos, ce poate fi văzută pe toate posturile principale TV și pe nenumărate site-uri. Reclamă la un program dezvoltat cu fonduri europene, orientat – pasămite – către investiții în șosele, căi ferate, autostrăzi, poduri etc. Să nu credeți că acest program abia acum începe, el este în desfășurare din 2007 și se va încheia în 2013.

Campania de informare a programului  TRANS este derulată în cadrul proiectului “Asistență tehnică pentru realizarea unei campanii de informare publică la nivel național privind Programul Operațional Sectorial Transport 2007-2013” și este opera companiilor Mercury360 Communications și Grapefruit. Caraghioșii responsabili de această campanie – împreună cu hârțogarii din Ministerul Transporturilor – își închipuie, probabil, că românii sunt o națiune de imbecili. Nu sunt departe de adevăr, din păcate. Mai trebuie spus că această campanie costă 3.160.500 RON (fără TVA), adică aproape un milion de euro.

Așadar, trenul face 14 ore de la București la Cluj, avem autostrăzi de câteva zeci de kilometri, drumurile județene și comunale sunt jalnice – în schimb cheltuim un milion de euro pe prostii… Desigur, această campanie este parte integrantă a programului TRANS iar banii provin din fondurile europene alocate deja. Însă faptul că nu există nici o posibilitate de a controla necesitatea, impactul și mai ales oportunitatea inițierii unei astfel de campanii arată cât de stupide și lipsite de sens sunt procedurile de implementare ale programelor finanțate prin fonduri structurale. Astfel, peste toată birocrația inutilă și organizarea total defectuoasă a instituțiilor ce administrează banii europeni planează, pare-se, și o lipsă acută a simțului realității.

Posted on

De la HotNews la ColdNews

Prin anul 1999-2000 apărea RevistaPresei.ro, un proiect jurnalistic extrem de ambițios al Asociației Editorilor de Presă Online – inițial sprijinit (finanțat?) de Soros Open Network prin defuncta Fundație Concept. Proiect ce a înghițit, printre altele, finanțări consistente din diverse programe europene (vezi acest tabel cu câteva din finanțările obținute de AEPO). Inițial, site-ul www.RevistaPresei.ro înlocuia cu succes vraful de ziare de pe masa celor ce se ocupă cu monitorizarea presei scrise. L-am adoptat de la bun început pentru că oferea tot ce era mai bun (știri, articole, editoriale etc.) din majoritatea ziarelor naționale din România – știri proaspete la prima oră cu un singur click!

Prin 2005, RevistaPresei.ro a suferit un rebranding și a devenit HotNews.ro – mai mult, site-ul nu mai conținea doar articole preluate din alte publicații ci și materiale proprii. Până aici, toate bune și frumoase. De anul trecut, însă, HotNews a suferit o bruscă și inexplicabilă schimbare de atitudine: de la o poziție neutră, obiectivă și – deci – admirabilă, către o abordare vizibil partizană a tematicilor legate de președinte și partidul de guvernământ. Mai mult, în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 2009, HotNews a fost în mod clar alături de Traian Băsescu.

Dacă nu mă credeți, (re)citiți o selecție de articole (din arhiva HotNews), toate publicate în preajma alegerilor prezidențiale din 2009: Patriciu, opere complete, Revoluția prostului gust sau Relaxați-vă cu ei. Autorii articolelor – doi dintre jurnaliștii online de prim-plan ai HotNews.

După ce am înghițit – cu greu și fără bucurie – trecerea HotNews-ului (pe care, repet, îl urmăresc constant de 10 ani încoace) în zona de influență Băsescu – PD-L, de ceva vreme urmează faza a doua: intoxicări – îmi place teribil cuvântul ăsta – cu sau fără intenție, având ca subiect chestiuni sensibile: lupta cu fast-food-ul nesănătos, dezbateri despre agroturism la Roșia Montană (în loc de cianuri și alte nasuleli), binefacerile traiului în afara orașului și așa mai departe. O mixtură de idei relativ cool (sau ce se doresc a fi cool) și atitudini voit educative în aceeași direcție, ce încearcă să contrabalanseze propaganda – e drept, subtilă – filo-pedelistă.

Mă amuză genul acesta de abordare superficială (însă în mod voit scolastică) a unor evenimente neimportante – cum ar fi, de exemplu, vizita lui Barack Obama, cu sau fără Medvedev, la un restaurant fast-food. Pe un blog păstorit de HotNews, bineînțeles. Sau rubrici / proiecte online precum SmartWoman, Think Outside The Box / Experimentul Caveman etc. – ce pornesc de la bloggeri asociați site-ului sau de la diverse articole publicate anterior. Bloggerii bonjouriști din zilele noastre nu-și puteau intitula proiectele în limba română (cum sună, oare, FemeieIsteață, Gândește în Afara Bostanului sau Experimentul “Omul Cavernelor”?), iar conținutul este, firește, inspirat de ideile altora. De peste ocean, bunăoară. Bref: scurte manipulări lipsite de originalitate, generate de tineri sau mai-puțin-tineri bloggeri dezamăgiți că nu și-au luat tălpășița din România la momentul potrivit.

O altă constatare tristă: HotNews nu mai este așa fierbinte ca de obicei. Totuși, încă navighez – zilnic – printre articolele lor. Mai degrabă din inerție decât dintr-un interes real pentru informațiile publicate de ei. Sau, poate, în speranța că într-o bună zi își vor recunoaște păcatele și-și vor asuma rolul inițial, acela de jurnaliști independenți și maximum de obiectivitate.

Offtopic: A propos de Barack Obama și mult-hulitul cheeseburger… De regulă, deontologii alimentației sănătoase sunt, în cel mai bun caz, neofiți ai gastronomiei de bună calitate. Cu alte cuvinte, habar n-au ce e cu adevărat bun. Nu neapărat de mâncare, dar și în viață. Un cheeseburger nu este neapărat fast-food, însă dacă ai consumat așa ceva doar la McDonald’s sau Burger King poți fi tentat să tragi concluzii greșite. Așadar, cine spune că grăsimile, alcoolul și tutunul dăunează sănătății are perfectă dreptate. Ferice de cei ce nu au fumat țigările grecești Origin, celebrele Pall Mall fără filtru sau trabucurile din tutun de proveniență cubaneză! Să fie sănătoși triștii amatori de salate și legume fierte, nu experții în mușchi de vită sau degustătorii de köfte și döner kebab! Trăiască băutorii de nectar și bere fără alcool, jos dependenții de Coca-Cola și obsedații de Wild Turkey, Armagnac sau Mezcal!

Posted on

La joacă prin dulapul cu băuturi

Să fim serioși, viața fără alcool este o adevărată dramă. Însă alcool de bună calitate. Oamenii obișnuiți beau mult dar nu știu să-și aleagă licorile. La fel ca și în cazul tutunului, cred că un top al băuturilor mele preferate poate fi un ghid util consumatorului începător (sau avansat!). Vă avertizez, însă, că nu recomand consumul fără măsură sau combinațiile (de regulă nereușite) între băuturile descrise mai jos.

10. Liqueur Drambuie este un alcool nobil, rudă apropiată a whisky-ului. Numele vine de la expresia An Dram Buidheach, adică “băutură ce satisface”. Are un gust dulceag (dar foarte plăcut în combinație cu gheață și scotch whisky – binecunoscutul cocktail Rusty Nail) datorat mierii și extraselor de ierburi din compoziție. L-am descoperit în 1997 în Spania și mi-a plăcut foarte mult.

9. Pálinka Vilmos este prietena mea de 10 ani! Ne-am cunoscut în 2000 la Șumuleu-Ciuc și de atunci suntem mereu împreună – mai precis, există întotdeauna o sticlă de Vilmos în dulapul de băuturi. Vilmos își trage numele de la perele Williams (ingredientul principal!) și este produsă de compania maghiară Zwack încă din 1790 (sub numele alternativ Vilmoskörte). Spre deosebire de pălinca românească, are un gust delicat și uleios, o aromă puternică de fructe și o culoare palid-gălbuie.

8. Irish Whiskey Jameson: mai bun decât scotch-ul (în opinia mea, desigur), whiskey-ul irlandez are un gust aparte, plăcut și dulceag, comparativ cu verișorul său scoțian. Nu este un ingredient recomandat pentru cocktailuri, însă poate fi băut straight fără griji sau dureri de cap. În decembrie 2005, am reușit să aduc 9 sticle de alcool (printre care 3 sticle de Jameson) din Serbia și din celebrul duty-free de la Stamora Moravița!

7. Chartreuse – după cum bine spunea Quentin Tarantino în “Death Proof” – este prima băutură care a dat numele unei culori (verde Chartreuse). Călugării din ordinul cu același nume o fabrică încă din secolul XVII în sudul Franței. Are un gust foarte cool: este – în același timp – dulce, iute și ușor amărui. Din păcate, se găsește foarte rar (chiar deloc) pe aceste meleaguri. Este un bun digestiv dar eu recomand să o beți seara, nu mai mult de două shot-uri.

6. Malibu Rum este produs în Barbados, ușor diferit de celelalte mărci (Bacardi, Havana Club) prin faptul că are aromă de nucă de cocos. Inițial, era destinat să ușureze durata de “producție” a unei Piña Colada, însă a avut succes și fără alte combinații. Este adaosul perfect pentru Coca-Cola și nopțile fierbinți de vară, alături de o felie de lămâie verde, multe cuburi de gheață și – bineînțeles – o prezență feminină.

5. Bourbon Whiskey Jack Daniel’s (Single Barrel) – varianta nobilă a celebrului whiskey, ceva mai tare și cu gust pronunțat. Bourbon este un whiskey ce îmbătrânește în butoaie de lemn, folosite anterior la depozitarea de sherry. De aici se obțin aroma specială și gustul specific al acestei băuturi ce se fabrică în Kentucky sau Tennessee (cazul lui Jack Daniel’s).

4. Tequila José Cuervo Especial (Silver) se deosebește de celelalte produse similare prin gustul său ușor afumat ce amintește de mezcal. Este perfectă în cocktailuri (Margarita, în special) dar și fără nimic altceva decât sare și felii de lămâie într-o lungă serie de shots. Se fabrică în Mexic încă din 1795 și face parte din celebrul trio “The Three J’s”: Jack (Daniel’s), Jim (Beam) & José (Cuervo) – familiar băutorilor rafinați din sudul Statelor Unite.

3. Vodka “S Serebrom” am descoperit-o în Armenia cu ocazia unei întâlniri de lucru 🙂 la un jazz-bar de sorginte rusească. Între Katiușa, Ocii Ciornîi și două clătite cu carne am reușit să bem – 4 oameni – 3 sticle de S Serebrom în câteva ore. Este, fără îndoială, cea mai bună vodcă pe care am băut-o vreodată. Nu amețește și nu provoacă vreo durere de cap. Sticla conține, pe fundul ei, un bănuț de argint. Se bea, precum toate vodcile din lume, la o temperatură cât mai mică (se ține ore bune în congelator) și se combină obligatoriu cu ceva de mâncare.

2. Cognac Ararat “Nairi” – fără discuție, cel mai bun cognac pe care l-am băut vreodată. Mulți spun că armenii fabrică cel mai bun cognac din lume. Sunt întru totul de acord cu asta. Compania Ararat – în prezent sub patronat francez – este producătorul tradițional de cognac în Armenia. Nairi este vârful de gamă, un cognac bătrân (are 20 de ani!) dar minunat. Senzațiile pe care le trăiești când delicioasa licoare se prelinge dinspre buze către stomac sunt unice: o aromă specială, un gust delicat și pătrunzător, o căldură plăcută în tot corpul.

1. Bourbon Whiskey Wild Turkey (Rare Breed). Dacă aș fi un poet cu oarecare talent, i-aș scrie o poezie – atât este de bun! Nu are nici un cusur – închis la culoare, aromă inimitabilă, un gust fabulos și – mai ales – o senzație deplină de good life… Un pahar de Rare Breed se savurează pe terasele din Cannes sau Menton, pe băncile debarcaderului din Marbella sau în lounge-urile confortabile din Bodrum, alături de jet set-ul ce colindă în lung și-n lat Marea Mediterană. Rare Breed este varianta “premium” de bourbon Wild Turkey. Nu este o băutură ieftină, însă face toți banii. L-am regăsit după mulți ani în magazinele de alcool fără taxe din insula Kos și le-am cam golit stocul.