“Greu de uitat”: amintiri din puțul memoriei personale

Nu cu mult timp în urmă, după o petrecere cu mult whiskey și mâncare puțină, cineva mi-a sugerat să-mi scriu memoriile. Nu mai țin minte dacă am zâmbit sau am înjurat, cert e că nu mi s-a părut o idee rea. Așa că m-am hotărât să o fac pe blog.

Voi începe cu cea mai interesantă perioadă: anii de școală generală. Și asta pentru că timp de 6 ani, pe lângă mersul la școală mai mergeam undeva: la dat flori. Cui? Soților Ceaușescu și șefilor de stat ce aterizau la București în “vizite oficiale de prietenie”. Ulterior, am ajuns și un experimentat recitator de versuri patriotice. Nota bene: în vremurile acelea, asemenea oferte erau de nerefuzat.

E bine să știe toată lumea: am pupat (pe obraz!) vreo 20-30 de președinți, prim-miniștri sau regi (printre aceștia: Leonid Brejnev, Yasser Arafat, Kim Il Sung, Robert Mugabe și, firește, Nicolae Ceaușescu); am recitat poezii la spectacole grandioase însă de tristă amintire; era cât pe-aci să joc într-un sequel la Cireșarii și am pozat pentru vreo două coperți ale revistei Cutezătorii (un fel de Playboy pentru pionieri).

Serbare de sfârșit de an școlar, clasa 1, 1976: discursul de mulțumire

Poveștile mele vor fi cu dictatori, securiști, nomenclaturiști, actori români celebri, psihopați, politicieni din zilele noastre și alte personaje pitorești din anii ’80 și ’90. Marea majoritate din ei au dat colțul și, probabil, fierb la foc liniștit în cazane cu smoală.

Dacă v-am făcut curioși, atunci urmăriți pe GarageBlog postările ce vor urma.

De la HotNews la ColdNews

Prin anul 1999-2000 apărea RevistaPresei.ro, un proiect jurnalistic extrem de ambițios al Asociației Editorilor de Presă Online – inițial sprijinit (finanțat?) de Soros Open Network prin defuncta Fundație Concept. Proiect ce a înghițit, printre altele, finanțări consistente din diverse programe europene (vezi acest tabel cu câteva din finanțările obținute de AEPO). Inițial, site-ul www.RevistaPresei.ro înlocuia cu succes vraful de ziare de pe masa celor ce se ocupă cu monitorizarea presei scrise. L-am adoptat de la bun început pentru că oferea tot ce era mai bun (știri, articole, editoriale etc.) din majoritatea ziarelor naționale din România – știri proaspete la prima oră cu un singur click!

Prin 2005, RevistaPresei.ro a suferit un rebranding și a devenit HotNews.ro – mai mult, site-ul nu mai conținea doar articole preluate din alte publicații ci și materiale proprii. Până aici, toate bune și frumoase. De anul trecut, însă, HotNews a suferit o bruscă și inexplicabilă schimbare de atitudine: de la o poziție neutră, obiectivă și – deci – admirabilă, către o abordare vizibil partizană a tematicilor legate de președinte și partidul de guvernământ. Mai mult, în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 2009, HotNews a fost în mod clar alături de Traian Băsescu.

Dacă nu mă credeți, (re)citiți o selecție de articole (din arhiva HotNews), toate publicate în preajma alegerilor prezidențiale din 2009: Patriciu, opere complete, Revoluția prostului gust sau Relaxați-vă cu ei. Autorii articolelor – doi dintre jurnaliștii online de prim-plan ai HotNews.

După ce am înghițit – cu greu și fără bucurie – trecerea HotNews-ului (pe care, repet, îl urmăresc constant de 10 ani încoace) în zona de influență Băsescu – PD-L, de ceva vreme urmează faza a doua: intoxicări – îmi place teribil cuvântul ăsta – cu sau fără intenție, având ca subiect chestiuni sensibile: lupta cu fast-food-ul nesănătos, dezbateri despre agroturism la Roșia Montană (în loc de cianuri și alte nasuleli), binefacerile traiului în afara orașului și așa mai departe. O mixtură de idei relativ cool (sau ce se doresc a fi cool) și atitudini voit educative în aceeași direcție, ce încearcă să contrabalanseze propaganda – e drept, subtilă – filo-pedelistă.

Mă amuză genul acesta de abordare superficială (însă în mod voit scolastică) a unor evenimente neimportante – cum ar fi, de exemplu, vizita lui Barack Obama, cu sau fără Medvedev, la un restaurant fast-food. Pe un blog păstorit de HotNews, bineînțeles. Sau rubrici / proiecte online precum SmartWoman, Think Outside The Box / Experimentul Caveman etc. – ce pornesc de la bloggeri asociați site-ului sau de la diverse articole publicate anterior. Bloggerii bonjouriști din zilele noastre nu-și puteau intitula proiectele în limba română (cum sună, oare, FemeieIsteață, Gândește în Afara Bostanului sau Experimentul “Omul Cavernelor”?), iar conținutul este, firește, inspirat de ideile altora. De peste ocean, bunăoară. Bref: scurte manipulări lipsite de originalitate, generate de tineri sau mai-puțin-tineri bloggeri dezamăgiți că nu și-au luat tălpășița din România la momentul potrivit.

O altă constatare tristă: HotNews nu mai este așa fierbinte ca de obicei. Totuși, încă navighez – zilnic – printre articolele lor. Mai degrabă din inerție decât dintr-un interes real pentru informațiile publicate de ei. Sau, poate, în speranța că într-o bună zi își vor recunoaște păcatele și-și vor asuma rolul inițial, acela de jurnaliști independenți și maximum de obiectivitate.

Offtopic: A propos de Barack Obama și mult-hulitul cheeseburger… De regulă, deontologii alimentației sănătoase sunt, în cel mai bun caz, neofiți ai gastronomiei de bună calitate. Cu alte cuvinte, habar n-au ce e cu adevărat bun. Nu neapărat de mâncare, dar și în viață. Un cheeseburger nu este neapărat fast-food, însă dacă ai consumat așa ceva doar la McDonald’s sau Burger King poți fi tentat să tragi concluzii greșite. Așadar, cine spune că grăsimile, alcoolul și tutunul dăunează sănătății are perfectă dreptate. Ferice de cei ce nu au fumat țigările grecești Origin, celebrele Pall Mall fără filtru sau trabucurile din tutun de proveniență cubaneză! Să fie sănătoși triștii amatori de salate și legume fierte, nu experții în mușchi de vită sau degustătorii de köfte și döner kebab! Trăiască băutorii de nectar și bere fără alcool, jos dependenții de Coca-Cola și obsedații de Wild Turkey, Armagnac sau Mezcal!

Bună ziua, națiune!

De astăzi încep să scriu și eu într-un blog personal. Păzea, leneșilor! Atenție, binevoitori! Priviți în ochi cămila lui Tom 🙂 și ascultați! Promit să fie interesant!