Vremuri grele la Craiova

Nu cred că am mai trăit vreodată un asemenea scandal la Universitatea Craiova. Atât Victor Pițurcă, cât și caricatura asta de patron al Științei, s-au făcut de râs într-un mod incalificabil: zile întregi de transmisiuni în direct cu insulte, amenințări, momente dintre cele mai penibile, pigmentate de fraze demne de Bulă și de o lipsă totală de profesionalism. După 10 zile sinistre, în care mi-era și jenă să mă gândesc la ce se va întâmpla cu echipa în viitorul apropiat, am aflat că – de fapt – la Universitatea Craiova nu e nici o șansă de management sportiv performant.

Atât Pițurcă, cât și Mititelu, au reușit două lucruri: au arătat cât de jalnic se prezintă acest club din punct de vedere al managementului și al capacității de a face performanță, și au distrus orice speranță pentru un retur de campionat cât de cât satisfăcător. Rezultatul: jucătorii sunt nemulțumiți și frustrați, clubul este înglodat în datorii și restanțe financiare iar perspectivele sunt macabre. Nu vreau să mă gândesc la meciul cu Steaua din 25 februarie… mai e doar o lună până atunci.

Doi analfabeți, doi fanfaroni cu acte în regulă – dar cu aere de mafioți de Dăbuleni – și-au tras reciproc șuturi în fund în direct, s-au bălăcărit ca doi mahalagii (ce sunt!) în văzul tuturor și, pe deasupra, i-au amăgit pe suporterii și-așa necăjiți cu tot felul de prostii gen “altă echipă în Craiova” sau “nu vindem nici un jucător” etc. Nici nu are sens să mă gândesc la ce impresie au lăsat celorlalți patroni și antrenori din România – și nu mă gândesc la cei de teapa lor – Becali, Borcea etc. – ci la personajele cât de cât pozitive (Pászkány, Porumboiu, Marius Stan și alții). Ca să nu mai vorbim de impresia generală… cine mai vrea să facă afaceri cu Universitatea Craiova? Jucătorii sunt, mai mult ca sigur, extrem de nemulțumiți și – logic – vor să plece. Unde? Oriunde! Vorba-aia: la Craiova nu se vine, ci se pleacă.

Simt o dezamăgire cruntă vis-a-vis de Victor Pițurcă pe care – deși știam că e un barbugiu înfocat și un om infect – îl consideram un antrenor bun. Atitudinea și comportamentul său din zilele astea demonstrează fie că și-a pierdut complet mințile, fie că – de fapt – nu este un antrenor de calibru, ci un individ pus pe scandaluri și intrigi deplorabile.

Despre Adrian Mititelu ce-aș putea să spun… a dispărut complet orice urmă de bun simț și orice justificare față de pasiunea pe care (el zice) că o simte pentru Știința. Apare din ce în ce mai des la TV și nu face altceva decât să pozeze fie în popa-prostu’, fie în fraierul satului. N-are nici o idee despre fotbalul modern sau despre managementul unui club de fotbal: jucătorii sunt ținuți cu forța la echipă (lucru complet anormal, chiar dacă și-au făcut junioratul la Știința) sau târâți în scandaluri conexe poveștii cu Pițurcă (vezi cazul celor doi fugari, Găman și Bărboianu). Clubul este gestionat de tot felul de ageamii sau prieteni și cunoștințe, iar așa-zisul consiliu de administrație e o glumă proastă. și te gândești să-i atragi pe Ford ca sponsori într-o asemenea cloacă?

Cantonamentul de iarnă pare a fi un fiasco, iar atmosfera presupun că este extrem de încărcată. Bănuiesc că nici unui jucător nu-i stă mintea la antrenamente, ci la cum să plece mai repede de acolo. Abia acum încep să înțeleg lipsa de concentrare din timpul meciurilor din ultima vreme…

Concluzie: vin vremuri grele. Chiar foarte grele. Asta, desigur, dacă vom considera că până acum au fost vremuri cât de cât bune. Indiferent de datoriile la fisc și chestiunea licențierii – rămâne senzația că ai de-a face cu un spital de nebuni. Sincer, din acest moment nu-mi mai pasă de Mititelu, de Pițurcă, de actualii antrenori sau de conducerea clubului: nu-mi doresc decât să mai văd meciuri cât de cât frumoase. Toți sunt acum părtași la necazurile ce vor urma. E posibil să retrogradăm – deși n-ar fi o mare nenorocire, și alții au pățit-o: St. Etienne, Southampton, Leeds United, Fiorentina, Atletico Madrid… chiar Juventus. E posibil să plece mulți jucători: Dilevski (care a și plecat), Wobay, cei doi bulgari, Găman și Bărboianu ș.a.m.d. Însă cea mai mare problemă este, după părerea mea, faptul că Știința și-a pierdut credibilitatea și atractivitatea ca și club de fotbal. Rezolvarea va veni, probabil, când Craiova va fi un oraș frumos și civilizat, când clubul va avea o conducere pricepută și un patronat inteligent (nu neapărat bogat!) și când echipa va fi crescută și îndrumată într-un mod strategic și modern, cu obiective realiste și realizabile. Adică, din păcate, niciodată.

“Știința” a murit…

Mesaj scris în data de 12 mai 2005 pe lista de discuții “Craiova Maxima”

Nimeni nu mai scrie pe lista de discuții Craiova Maxima… nici măcar certurile cu privire la paternitatea vreunui forum sau pagini web nu se mai arată! E simplu… Universitatea nu joacă nimic și a retrogradat, adică a ajuns acolo unde nu-mi închipuiam să ajungă vreodată, laolaltă cu Minerul Motru sau Building Vânju Mare. Iar eu am murit un pic.

Totuși, există o explicație mai mult sau mai puțin logică – pe lângă cele de ordin fotbalistic. Nu locuiesc în Craiova, însă în vizitele mele în oraș am constatat că, pe zi ce trece, Cetatea Banilor a ajuns un oraș mizerabil, înțesat de coate-goale și neisprăviți. După ce trenul trece prin câteva comune din marginea orașului, unde casele cu turnulețe sunt la mare preț iar gunoaiele sunt în armonie cu decorul sărăcios și câmpia prăfuită, după traversarea unei gări împuțite și plină de hoțomani – Craiova se arată a fi un oraș trist și sărman. Iar seara, pe străzile nesigure din oraș, apar personaje precum Costi Răducănoiu (fiul fostului prefect de Dolj) sau Iustin Covei (fiul unui judecător de la Curtea de Apel Craiova), care sparg capete sau jignesc pe oricine, fără ca nimeni să îndrăznească să-i oprească. Un semn al sărăciei spirituale din oraș este faptul că, după ce s-au lăsat călăriți 10 ani de un primar comunist și netot, craiovenii au ales un alt funcționar primitiv și grotesc – Antonie Solomon – să le fie administrator.

Așadar, echipa de fotbal ce-și zice “Universitatea” (deși nu mai are nici o legătură cu “știința” sau studiile universitare) n-ar putea încăpea decât pe mâinile unuia din afaceriștii locali – probabil că ați auzit de George Ilinca, Ilie “Pușcărie”, Genică Boerică, Paul “Valută”, Adrian Mititelu, Dinel Staicu etc. Iar dacă pe acești stimabili oameni de afaceri nu i-ar mai pasiona acest sport nobil, nici o grijă, abia așteaptă cuplurile Gigi Nețoiu – Gică Popescu sau Ilie Balaci – Nicu Gheară să pună mâna pe brandul “Universitatea”. Ce ironie – niște analfabeți patentați ajung patroni ai echipei pe nume “Știința”!

Astfel, la marginea acestui bidonville grotesc, mușcată de șobolani și asediată de netrebnici, Universitatea Craiova, echipă pe care am iubit-o și încă o iubesc, a murit cu zâmbetul pe buze. Iar eu simt cum o prăpastie imensă mi s-a deschis în inimă și nu știu cum s-o umplu, nu știu cum să mă vindec.